0%

Duisburg, joaca de a apocalipsa

Posted By: Cristina Enache On:


De câtă vreme îmi doream să ajung aici!… Reper printre proiectele de conversie ale siturilor industriale, subiect didactic intens abordat, motivul pentru care i-am sorbit cuvintele lui Peter Latz la singura conferință din București la care a venit….și toate pentru ca – atunci când după un final de hălăduială prin vestul Europei, gonind pe autostradă – să mă gândesc de mai multe ori înainte să decid să facem o buclă (și) prin Duisburg….!! Și gândul la fețele plictisite ale copiilor, epuizați de locurile în care-i târăște mama vorbind despre nume dubioase și spunând povești fără noimă…hai, stăm juma de oră, promit!
Nu știu nici acum cât de mult i-a nedumerit imaginea furnalelor, halelor și gardului înalt de cărămidă, dar sigur nedumerirea a fost fulgerător înlocuită de ochi mari și adrenalină.
Inedit. Fascinație. Spectacol. Bine, și înghețata fabuloasă, dar aia când am plecat mult mai târziu de jumătate de oră, și mult prea devreme pentru cât am fi vrut să mai stăm.
Apocalipsa industriei inundată de vegetație, într-o imagine de recucerire organică, structuri metalice, containere și instalații copleșitoare, toate într-o senzație permanentă de computer game background, te aruncă involuntar pe pasarele, scări metalice și platforme la înălțimi fantastice. Totul este seducție total neconvențională, tone de fier vechi, istorie inestetică, te absorb, te înalță, te aruncă într-o sete abruptă de descoperire și bucurie, într-o lume în care aproape te întrebi cât de valabile ar putea fi legile gravitației?


SHARE
Play Cover Track Title
Track Authors